Contact rapid: 0723.150.107
CONDITII COMANDA SI LIVRARE
GORMIT
A fost odată ca niciodata, a fost un copac falnic, frumos si bogat in ramuri si frunzis. Copacul, pe care îl chema Gormit era o mare atractie pentru toate vietatile si era ospitalier si avea cuvinte bune si frumoase pentru oricine. El adapostea de la pasarele, veverite si bufnite, pana la insecte de toate felurile si toate il iubeau. Timpul trecea peste Gormit si prietenii lui pana intr-o zi, cand s-au ivit pe neasteptate in acele locuri niste spiridusi.
Parteneri online
Toate drepturile rezervate: www.cadouridinpovesti.ro  ® 2020
Spiridusii erau galagiosi si foarte rautaciosi. Nestiind de Gormit, ce fel de copac era, au inceput sa vorbeasca urat despre el, ca era cam intr-o parte, ca era gaunos si stricat pe dinauntru. Au tot continuat asa, pana intr-un final cand au obosit si s-au asezat cu totii mai aproape de copac, sa se odihneasca. Spiridusii aceia erau niste mici omuleti, cu urechi destul de ascutite, cu ochisori rotunzi si cu burtici si mai rotunde. Peste noapte, Gormit simti niste furnicaturi la unele din radacinile sale, care se intindeau mult pe sub pamant. Copacul trezi o bufnita si o ruga sa zboare usor si fara zgomot intr-o anumita directie, sa afle ce se intampla acolo. Cand se intoarse bufnita, ii spuse lui Gormit ca niste oameni cautau niste spiridusi care le promisesera acestora, in schimbul adapostirii si hranei pentru o luna intreaga, ca ii duc intr-un loc unde era o comoara ingropata. In ultima seara, spiridusii se dusesera la culcare si a doua zi dimineata disparusera fara urma, fara sa se tina de promisiune. Dimineata, dupa ce spiridusii se trezira, incepu din nou galagia. Ei se intrecura in rautati si chiar incepura sa loveasca in Gormit pe unde apucau. La asa rautate, pasarile si toti prietenii copacului sarira fiecare, sa opreasca acele obraznicaturi. Spiridusii nu intelegeau ce se intampla, de ce erau ciocaniti de pasari, muscati de veverite, intepati de albine. Cand batalia era in toi, se scutura o data Gormit, de se cutremura locul, se inalta mai bine cu toata coroana, isi drese glasul si vorbi raspicat: “Ajunge cu atata lupta!” Toți se oprira, spiridusii mirati ca un copac vorbeste si vietatile mirate ca Gormit nu le lasa sa-l apere! Gormit, vorbi din nou: “Fiecare vietate si fiinta trebuie pretuita la fel si nicidecum judecata. Nu exista o lume buna si frumoasa daca ne judecam intre noi, sau aratam spre unul sau altul ca e bun sau ca e rau. Fiecare din noi este diferit si eu cred ca spiridusii au nevoie doar sa afle ca exista iubire, mangaiere si blandete." La auzul acestor cuvinte, spiridusii, au inceput sa planga si se minunau de ei, ca pana atunci nu stiusera ce sunt acelea lacrimi si nici nu mai simtisera asa foc in inima lor vreodata. Gormit le-a spus ca ei toti sunt parte a vietii si bucuriei si ca rostul lor este sa se bucure de viata, sa iubeasca si sa daruiasca iubire. La cateva zile si-au luat ramas bun si in loc de lovituri, l-au imbratisat pe Gormit de multe ori, i-au multumit pentru tot si si-au cerut iertare. Trecura cateva zile si intr-o noapte, Gormit simti din nou furnicaturi si bufnita zbura sa afle vesti. Cand se intoarse, trezi tot copacul: daduse peste aceiasi oameni care povesteau cum s- au trezit cu spiridusii inapoi la ei, cum omuletii si-au cerut iertare pentru ca au fugit si i-au dus pe oameni in locul cu comoara si au dezgropat acolo o intreaga ulcica plina cu galbeni. Oamenii erau bucurosi, i-au iertat pe spiridusi, iar acum se ajutau cu totii la diverse treburi si se simteau tare bine impreuna. Tot poporul din copac impreuna cu Gormit se bucurara de vestile acelea si toate vietatile fura de acord ca Gormit reusise, in intelepciunea lui, cu vorba buna si cu iubirea, unde nu reusise nimic altceva. Si-am încalecat pe-o crenguta Si povestea a fost spusa. Pe carare am tot sarit Si spiridusi am intalnit.
CADOURI PERSONALIZATE CU POVESTI
Untitled