Contact rapid: 0723.150.107
CONDITII COMANDA SI LIVRARE
MIRAL - FAURITORUL DE POVESTI
Parteneri online
Toate drepturile rezervate: www.cadouridinpovesti.ro  ® 2020
El raspunse ca va sta pana de sarbatorile de iarna. Isi inchirie o camera la etajul intai al pensiunii. Seara cobora la cina care se servea la parter. Proprietareasa, pe numele ei Emily, gasi de cuviinta sa isi intrebe clientul cu ce treburi era in oras. Barbatul, pe numele lui Miral, ii spuse ca nu venise sa faca ceva anume, pur si simplu calatorind ajunsese aici, unde urma sa stea cateva saptamani. Proprietareasa curioasa il intreba cu ce se ocupa. Barbatul zambi si ii spuse ca este fauritor de povesti. Mirata peste masura de acest raspuns Emily ceru mai multe detalii. Miral, ii explica: oamenii ajungeau la el din diverse motive, iar  acesta se apuca sa le spuna o poveste, unica pentru fiecare din ei si dupa ce auzeau povestea fiecare din ei isi rezolva cate o problema sau, afla raspunsul la o intrebare sau, scapa de vreo durere fizica sau multe altele. “De unde va vine ideea pentru fiecare poveste?” ceru amanunte Emily. “Nici eu nu stiu cum functioneaza, m-am trezit si eu intr-o buna zi, acum multi ani, cu acest dar si de atunci asta fac. Ideea si povestea pentru fiecare persoana care ajunge la mine imi vine dupa ce-i ascult problema, sau supararea, sau ce are fiecare de spus.” “Si de unde stiu oamenii sa va caute?” continua ea. Chiar atunci, pe usa pensiunii, intrara cativa oameni, o salutara pe Emily si apoi pe Miral. “Cred ca am ajuns unde trebuie” spuse unul dintre ei. “Asa este, am ajuns si sunt aici pentru oricine are nevoie de mine” spuse Miral, si ii invita pe cei intrati sa vina pe rand in camera lui, sub privirile mai mult decat mirate ale lui Emily. Si din acea seara, se perindara multi oameni prin camera lui Miral; erau barbati erau femei, chiar si copiii, din curiozitate, ajungeau la el. I se dusese vestea prin tot oraselul. Oamenii veneau si plecau de la Miral; veneau cu cate o problema, cu cate un pas, sau o durere fizica, si plecau fiecare cu cate o poveste, mai departe, fiecare la treburile lui, si isi continuau viata. Emily, proprietareasa, ii intreba pe fiecare ce povesti le spunea Miral. Oamenii ii zambeau si ii spuneau ca daca voia sa stie, trebuia sa mearga si ea la Miral pentru propria poveste. Sarbatorile de iarna se apropriau pe zi ce trece, iar oraselul pana atunci parca amorit, incepu sa prinda viata. Oamenii nu mai treceau in graba unii pe langa altii, ci se opreau, se intrebau de sanatate, transmiteau urari de bine pentru cei apropriati. Erau cuprinsi de emotii pe care nu le mai simtisera pana atunci. In alti ani, chiar daca era Craciunul, erau grabiti, erau cu gandul numai la probleme si la listele incarcate cu sarcini de rezolvat, si simteau ca este o perioada si mai aglomerata decat de obicei, cu mai multe lucruri de facut. Acum era altfel; se plimbau mai mult, cautau sa se vada cu cati mai multi oameni si, parca pe zi ce trecea, bucuria asta era din ce in ce mai mare, cu cat o experimentau mai mult. Emily era destul de neincrezatoare in ceea ce facea chiriasul ei, dar observase ca lumea se comporta altfel si simtea atmosfera aceea incarcata cu emotii de tot felul; isi puse intrebarea daca nu cumva asta avea legatura cu povestile lui Miral. Intr-un tarziu, nemaiputandu-si stapani curiozitatea, ajunse si ea sa vorbeasca cu el. “Te asteptam, draga Emily,” ii spuse Miral. “Ma bucur ca ai venit.” “Eu nu am probleme: cu sanatatea stau foarte bine, nu ma plang de nimic; am venit aici manata de curiozitate” spuse sincer Emily. “Ce fel de povesti le spui oamenilor? Ai vreo legatura cu atmosfera ce a cuprins tot oraselul?” dadu Emily drumul curiozitatilor ei. “Eu le spun oamenilor povestile de care au ei nevoie atunci cand vin la mine. De exemplu, un barbat vine la mine si spune ca nu se mai intelege cu sotia lui. Eu ii spun o poveste si, dupa ce o aude, afla in el resursele ce il ajuta sa aiba o relatie mai buna. Daca la mine vine o mama obosita, muncita, cu 2 copii zburdalnici care nu o asculta, dupa ce aude povestea, pleaca zambind, spundandu-mi ca deja stie ce are de facut. Si tot asa pentru fiecare motiv sau problema cu care ajung oamenii la mine. La fiecare persoana este o alta poveste. Nu stiu despre ce atmosfera care a cuprins oraselul vorbesti. Poate are legatura cu magia sarbatorilor”, conchise zambind Miral. Emily iesi din camera lui Miral, fiind convinsa ca acesta nu-i spusese tot. In ajunul Craciunului, tot oraselul era pregatit de sarbatoare. Toti ciorapeii erau agatati exemplar, pentru a putea fi umpluti cu daruri sau surprize. In dimineata Craciunului, Miral parasi oraselul dis-de- dimineata, cand inca era liniste prin case. Emily il conduse si isi lua ramas bun de la el. Cand se intoarse in holul pensiunii, in ciorapul cu numele ei agatat deasupra semineului, gasi o scrisoare. O deschise pe data si iata ce citi: “Draga Emily, multumesc pentru ospitalitatea si atmosfera deosebita pe care le-am simtit in toate aceste zile la pensiunea ta! Multumesc pentru increderea si pentru curiozitatile tale! Eu sunt ca un fel de Mos Craciun al povestilor. Ajung in locuri si la oameni care au nevoie de povesti, care cred in ele si se bucura de ele, indiferent de varsta. Povestile nu ar avea nicio valoare daca nu ar fi emotiile si trairile din noi. Aceste emotii si simtaminte fac ca povestile sa existe si sa fie perpetue. Spre deosebire de Mos Craciun, eu am treaba mai tot timpul anului. Acum ma indrept catre un oras in care parintii nu vor sa le mai spuna povesti copiilor lor, motivand ca acestea nu sunt importante. Iti doresc un Craciun plin cu povestile de care ai tu nevoie! Cu drag, Miral, fauritorul de povesti. ” In acea dimineata minunata, magica, in fiecare ciorapel agatat se gasea cate o poveste pentru fiecare. Si seara am colindat Si povestea am aflat. Si Miral a tot umblat Toata lumea-n lung si-n lat.
A fost odata ca niciodata, a fost un orasel obisnuit, cu oameni de toate felurile si toate preocuparile. Intr-o zi ajunse in oras un barbat, sa fi avut spre 50 de ani. Intreba pe trecatorii pe care-i intalnea, de o pensiune unde ar putea sa inchirieze o camera.  Din aproape in aproape, ajunse la o pensiune unde ceru o camera. Proprietara pensiunii il intreba pe barbat cat ar vrea sa stea.
CADOURI PERSONALIZATE CU POVESTI
Untitled