Contact rapid: 0723.150.107
CONDITII COMANDA SI LIVRARE
SCLIPICI
A fost odata ca niciodata, a fost o manuta pe numele ei Sclipici. Dupa ce mai crescu putin, isi intreba parintii de ce i-au pus numele acesta. Parintii ii spusera ca ea, de cand se nascuse, arata stralucitor fie zi, fie noapte. Atunci manuta ii intreba de ce s-a nascut ea asa, cu sclipici. Parintii nu stiura sa-i raspunda.
Parteneri online
Toate drepturile rezervate: www.cadouridinpovesti.ro  ® 2020
Mai trecu un timp si Sclipici tot nu aflase de ce era ea asa. Intreba si la scoala pe profesori, dar nici acestia nu avura un raspuns pentru ea. Intr-o zi, Sclipici se abatu putin din drumul ei de la scoala spre casa. Trecu la un moment dat pe langa un ogor cu o recolta grozava. La un capat de rand vazu o mana bronzata, puternica, care se odihnea putin. Dadu binete si intreba mana daca datorita ei recolta aceea era atat de bogata. Mana puternica ii raspunse afirmativ si ii mai spuse ca stiuse de cand era mica ca va lucra pamantul si ca va face minuni cu un ogor si asa se si intamplase. Sclipici mai merse putin si in drum dadu peste o casa mare unde, pe o terasa, canta la pian o mana fina, cu degete lungi si delicate. Sclipici se opri si asculta fascinata muzica. Cand mana pianist se opri, o vazu pe Sclipici si o pofti pe veranda la un ceai. Manuta noastra o intreba pe mana pianist cum de canta atat de frumos. Aceasta ii raspunse ca stia din copilarie ca va canta la pian, adora muzica si tot ce tinea de ea. Sclipici multumi pentru ceai si isi vazu de drum. ”Toate mainile stiu din copilarie ce isi doresc sa faca, numai eu nu stiu si nici de ce m- am nascut cu sclipici pe mine nu am aflat”, se gandi in sinea ei manuta. Mai merse ce mai merse si vazu la marginea drumului, pe un gard de piatra, o mana mai in varsta care se odihnea. Se opri si o intreba de sanatate pe mana bunicuta. Aceasta ii multumi, ii spuse ca e bine si o intreba la randul ei de ce pare abatuta. Sclipici ii povesti despre intrebarile ei fara raspuns. Mana bunicuta zambi si ii vorbi astfel: ”Unele maini stiu de mici ce le place, altele afla mai tarziu, asa ca nu-ti face grija din asta”. Sclipici ii spuse ca ar dori macar sa stie de ce s-a nascut asa. ”Nu stiu sa-ti raspund, dar am vazut pe drum ca urma pe unde ai trecut a ramas stralucitoare, luminoasa, piatra pe care te-ai asezat si-a schimbat culoarea, din gri a devenit un alb stralucitor, cand m-ai intrebat de sanatate m-ai atins usor si dintr-o data m-am simtit mai in putere. Poate te-ai nascut cu darul acesta, sa dai lumina oricui te intalneste si stralucire pe oriunde te duci”, vorbi mana bunicuta. Sclipici simti atunci o mare caldura si intelese pentru prima data cine era! Si-am aruncat praf de stele Si-a iesit sclipici din ele!
CADOURI PERSONALIZATE CU POVESTI
Untitled